STICLĂ DE SIGURANȚĂ

Conceptul de siguranță, atunci când ne referim la sticlă, acoperă o arie vastă de aplicații. Pot fi distinse două domenii principale: protecție în raport cu acțiuni involuntare (siguranța împotriva riscului de rănire), și protecție în raport cu acțiuni voluntare, cum ar fi atacul manual sau cel armat.

Sticla securizată se obține prin încălzirea sticlei până la o temperatură de 600 de grade Celsius, urmată de răcirea bruscă, cu aer rece. În acest fel, stratul superficial al sticlei se răcește mult mai repede decât miezul acesteia. Acest lucru determină apariția unor tensiuni de întindere-compresiune în structura sticlei.

Prezența acestor tensiuni interne explică de ce toate prelucrările trebuie făcute înainte de securizare. Orice prelucrare făcută ulterior destabilizează echilibrul tensiunilor interne, ducând la spargerea sticlei.

Sticla securizată este de patru ori mai rezistentă la impact decât o sticlă normală datorită tensiunilor induse în structura ei.

Este mult mai rezistentă la fluctuații bruște de temperatură, suportând variații mai mari de temperatură între părți ale aceleiași foi de sticlă.

În caz de spargere, fisurarea se face în fragmente de mici dimensiuni. Riscul de tăiere este mult mai mic în comparație cu sticla standard.